Din lăcașul sufletului

Cu lacrima caldă-ți aprinzi felinare
și azi nu mai știu de-i duminică ,oare

Tresare un zâmbet, încerc să-i redau
a sa libertate, de pe unde să o iau

Din oale de lut, din vechi postamente
din vadul chemării atât de urgente

Te văd șchiopătând, cum născut-ai dureri
din greseala acută a întâmplării de ieri

Cum te caut sub perne,răzvrătit de alint
să îți simt plecăciunea ,din tine să simt

Nu exiști decât ieri, un vulcan din trecut
revarsat pe iubirea din glasu-mi tăcut