mi-ai îmbogățit zestrea de lacrimi
vijelii se întrec să mă scufunde
mă împingi ca pe o epavă
în largul tenebros
mă agăț de speranțe
să ajung la suprafața cuvintelor
tornade mătura sufletul
sunt animalul blând
pe spinarea mea verși nervii
dintr-o desagă prea grea
să o port