Mai crezi tu oare în pene ochi cu poezioare
în file albe ce se îngălbenesc de dor
cu barba-n soare și fruntea mare
călător&călătoare umblând ca un cal prin disperare
pe întinsul plin cu maci vipere și draci
ca stafia unui plop visând nesupus
la drujba eliberatoare și mobila viitoare
prin câmpia ba cuptor ba-n congelare
nesupus de omul nou și neghiob
sfidător la lună spui cum e povestea bună
și-i sclipești ca o zare neatinsă
o faci să se uite la tine și să suspine
pe întinsul plin de maci vipere și draci
unde ți-a fost pustiit viitorul cu știință
și ai devenit o creatură de lut izgonit
un alt altul cu nume și urmași viteji
cu datini sacre pentru care-ți plâng copii
de le porți spre sufletul răposaților
care te văd din Rai de la Dumnezeu
pe întinsul plin de maci vipere și draci
umbra nedemnă de Iov ți se subțiază
ba ai blestem ca Iona și umpli mausolee
din care visezi și mai crezi în pene cu poezioare
Mai crezi în pene cu poezioare oricât te-a-necat întunericul
și omul nou ți s-a învechit între coastele
astea umblate printre gânduri și dureri
cum te și văd doinind din pene poezioare.