s-a pogorât o noapte de absențe
a celor ce-mi arată căi spre rază
din trup de aștri smulsă cu emfază
dar părăsită până la esențe.

pe-atunci naiv era la mine-n frază
apoi călătoream prin existențe
aflam în piepturi taine în latențe,
acolo adevăruri se așază.

deasupra pasărea își cântă zorii
era un morb de nemurire-n flori,
bijuterii în văzuri provizorii.

prin anii de-a cunoaște, incolori
scriam pe-un colț de giulgiu vag istorii,
tu vii și-mbrățișarea mi-o implori.