Aș spune că acum
la casa aceea
miroase a pâine
pâinile au ieșit din cuptor
un câine lățos știe toată tărășenia
parcă ar fi un cer mov care însă, se știe, e de fapt foarte alb
ghirlandele sunt atârnate sus, pe-un plafon scorojit
cât de bună era zmeura, anul trecut...
candelabrul adastă ca mirele, sub el se află o pereche care dansează
dumnezeu dansa pe acolo la mia de ani
care dumnezeu care care care
pesemne dacă spui dumnezeu te gândești la darul binelui
nu la un alt dumnezeu
nu e duminică
e doar un fel de atmosferă de Crăciun
au răsădit de fapt păsările nu departe ridichile care se blestemaseră
însă din casa aceea nu răsărise de fapt decât lumea și dragostea
oamenii greșiseră
poate și eu sunt om când mai greșesc
dragostea dă sufletul pâinii, însă
și ceștile pline de cafea au un suflet al lor
fericirea la fel
ulcioare de iarnă -
basmul cu cenușă e pe la sfârșit și apa din fântâni este foarte bună
o femeie tânără a umplut din ea o găleată, înspre dimineață
și pentru caii din șopru
și pentru
iepurii cu pui urzicați
destul despre sănii și despre fulgii care căzuseră peste apa aceea
pesemne așa s-a curățat alba pasăre de pe sârmă, cu apă
s-a așezat
cu trupul
pe aripa pendulei care o clipă
se oprise
nu știu ce să fie cu casa aceea
cu frica din ea
cu șerpoasele ei minutare, care se opriseră
dar un clopot, care nu era al meu, a tot bătut.