În taina nopților târzii de vară
aștepți să-ți curgă viața înainte
și te strecori, tăcut, printre cuvinte,
când gândurile ți-au rămas afară.

Poveri și griji în brațe te luară
și-abia-ți mai amintești de cele sfinte
și n-ai pe nimeni care să îți cânte
când gândurile ți-au rămas afară.

Doar dragostea uitată te-nfioară,
ți-e inima precum un boț de humă,
iar Sfinxul vieții nu te mai adună
când gândurile ți-au rămas afară.

E, oare, viața dulce și mai clară
în taina nopților târzii de vară?