adună-mă, Doamne,
să mă pot aduna de prin mine
de prin exterior

adună-mă pumn de pământ
pumn de atomi
din carbonul sătul de gesturi frânte
cuvinte goale
obosit să rumege durere

și dacă mai rămâne ceva
lasă câte o sămânță
din mărul care s-a uscat
pe buza acelei gropi în care
toate visele
dorm unul în altul
simboluri yin-yang
rânduite ilizibil
între încercări și așteptări

adună-mă, Doamne, te rog
și nu mă mai risipi
între a fi și a nu fi
pentru unicul verb
în care cred

verbul dintâi și ultimul
lăsat pradă umanului
întru necunoaștere

Anne Marie Bejliu, 4 iulie 2018