Când îl citesc, râde lumea în hohote.
E dragoste, e dragoste.
Îmi lipesc pozele lui de trup,
mă astâmpăr.
De jur împrejur sfori din câlți
și morți care ar putea să mi-l dea.

Ridic zidul, îl dau jos.
Dau jos zidul, îl ridic. Nu mă întăresc,
n-avem temelii.
Din uscătură, din nod am să cresc
în cămașa ta.
Dacă nu mă iei în brațe, e strâmtoare.
Dacă nu te aud, surditate
și ucid, și mă las, și...

... cenzură. Doar un ochi
care mi se dilată în sângele tău.
Apoi tot,
mirosul inimii și gustul pierderii.
Da, am săvârșit
o crimă. Am ucis, am ucis, am ucis
până am ajuns la tine.
Aproape că-ți simt podul palmei sub
cerul gurii.