- Suntem fluizi ca lacrimile ploii
Curgând pe chipul geamului opac,
Tomnatic vântu-nlănțuie strigoii
De ramurile bietului copac

Ce până ieri își contura splendoarea
Deasupra noastră și credeam că-ncet
O să plecăm odată cu-nserarea
Spre alte vieți, dar n-am niciun regret,

Când mă preling pe pieptul tău fierbinte,
E vara mai reală decât crezi,
Ah, buzele dac-ar găsi cuvinte
Þi-ar spune ce cărare să urmezi.

- O lacrimă din curcubeul sorții
Pe-obrazul toamnei picură încet,
Cocorii albi stau triști în fața porții
Și vor să treacă granița-n duet.

Canicula își spală fața-n ploaie,
Copacii dau pământului tribut,
O frunză care ieri dansa vioaie
Dă vântului tomnatic un sărut.

Eu mă gândesc la vara care pleacă
Spre continente sudice, ’napoi,
Te rog, oprește-o tu, iubito,-n joacă,
S-o împărțim, o vreme, amândoi.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș