nimeni nu știe când vine clipa
și de aceea fiecare gură de aer e prețioasă
dar și dacă o împarți atunci bucuria sporește
și te-mbracă în lumină

privești înapoi cu seninătate
urme pe nisip spălate de val
sau urme imprimate-n piatră
dar chiar și răsuflarea lasă o urmă

cuvintele cad ca ploaia
uneori înverzind
alteori dispărând subit în uitare
dar cel puțin știu că am fost

am luat ce mi s-a dat
și m-am dat bucată cu bucată
mușcătură cu mușcătură
și lacrimă după lacrimă

fericiți cei ce m-au trăit