Trandafiriu crepuscular cu margini violacee
se destramă încet în seara de vară,
noaptea se apropie cu ochi de stele.

Privirea se îmbată cu plăcerea uimirii,
se nasc brodate trăiri de taină
care lasă dezvelit frumosul,
toți oamenii sunt exaltați de mirajul
asfințitului pe cer.

Mă ispitesc luminile colorate
ca un curcubeu lichid pulverizat.

Învăț pe de rost noaptea să citească,
apele somnoroase șipotesc rar
prin arbori curg razele albe,
acoperișurile capătă luciu metalic
și la fiecare poartă un înger se roagă
cu dimineața-n aripi.