Într-o alergare am fost -
ori cu piciorul luxat,
ori cu inimile strâmbe,
din lacrima noastră porneau
neîndurați,
copaci ai uitării,
din care, mâncând,
să uităm c-am fost răi,
să uităm c-am fost noi.

Singură,
mă gândesc cum poate tu ești
doar un cuvânt
de tot zbori de lângă mine
și îmi lași în suflet numai
căldura ta,
de vorbă dulce.