Satul stă proptit pe deal ca o cușmă pe-o ureche,
Lin se clatină copacii în al serii cald amurg,
Către lacu-ascuns în vale pârâiașe repezi curg.
E o seară cum nu-i alta, un amurg fără pereche.

Se-ntorc oile din vale și fug țâncii pe uliță
Și începe-a se aude râul laptelui ce curge,
Peste tot se înserează și răsare luna dulce,
Iar în pasul tău molatic tu te-apropii de portiță.

Prin feerica-nserare luna urcă pe-a ei cale,
Cântă în apropiere sunet mândru de talangă,
Luminat de-o stea cuminte, vântul stă culcat pe-o creangă,
Iar tu-n pasul tău energic urci cărarea dinspre vale.

Satul doarme-adânc în noapte ca o pasăre-n copac,
Eu sub socul de pe deal strâng un dor în brațe goale.
Te aștept să vii iubito, simt emoțiile tale,
Inima în piept mă-ndeamnă să te chem și iar să tac.

Un miros plăcut de soc și lumina albă-a lunii
Mă îmbată sub copacul unde eu te-aștept pe tine.
Simt o umbră pe aproape care urcă și tot vine.
Simt sărut, îmbrățisare și refacerea minunii