mi-au fost grele aripile
de pământ într-o toamnă
în care te-am scris te-am plâns sau ceva
în care nici luna aproape nu putea
să lumineze decât amară

coboram ori urcam către cer pe pământ și invers
mă rătăceam deseori într-un vers
se cocea în mine un măr
dar sub carne
cu dor de mirosul pielii tale

mi-a fost toamnă de sus și de-a rândul
și nimic concret despre tine
când strigam în fântâna din mine

până când m-ai îmbrățișat cu coaste cu tot
și-mi simțeam trupul mic
ca din copilărie
și-n umbra noastră aveau să vie
iubirea dimpreună cu uitarea
să își dea mâna
firește

pe vecie.