Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea.

Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.

Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea șuvițele-n furtună.

Vin îngerii și sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei mă lovește ca o armă.

Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită și fac un descântec.

Apare apoi cerul puțin alb înnorat
Și vine dimineața cu-n aer pur curat.