să mă împiedic de furnici
să sar peste elefanți
să zâmbesc leilor
și să răsucesc pe degete râme
se întâmplă să mă gândesc uneori la tine
e ca și când la meteo se anunță o ploaie
și eu îmi pun întrebări:
oare cu ce mă voi îmbrăca mâine?
așa mă învelesc cu ploaia dintre noi
cu bucățele de imagini
rupte de ultima furtună
când îmi strigai
salvează-te, oricum sufletul meu nu contează
nici nu mai știu cum e să-l atingi
în lumea asta ne mulțumim să ne privim sacoșele
și zilele din calendar
unde numărăm cât mai e până la data x sau y
în caruselul ăsta suntem niște oameni mari
care vor, vor și tot vor
încât ajungem să nu mai știm ce
așa ne împiedicăm de furnici
și sărim peste elefanți imaginari
crezându-ne eroi legendari
lumea-i un desen animat
unde se strigă atât de tare
nu ne mai auzim sufletele

mâine mă îmbrac cu tine
și plec la drum, vladimir