bătătoresc poteci dar am mult de mers
lumea asta-i mare plină de splendori
poeții-s călăuze spre magic univers
cerul meșterește mă ninge cu candori.

în rodnicia viselor delicatețuri gust
pâinea de lumină răscoaptă pe-o stea
trăiesc fericirea ca pe-un miracol just
și ard ca o torță exprimând dragostea.

singurul meu avut este iubirea
și versul cald meșteșugit cu har
ațintită-n infinit îmi este privirea
trăiesc vârtej de-avânt spectacular.

toate gândurile mele vizează nemurirea
urc spre steaua mea fără funicular.