|
agonia portugues v3 |
Agonia.Net | Regras | Mission | Contato | Participar | ||||
|
|
| |||||
| Artigo Comunidades Concurso Crônica Multimídia Pessoais Poesia Imprensa Prosa _QUOTE Roteiro Especial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A 8th Bienal do Douro sem limites Contato |
Comentários dos membros
Visitas: 1094
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-12-21 | [Este texto deve ser lido em romana] | când te nășteai nu trebuia să țipi pentru că aerul recelor siberii îți strângea plămânii în pumni de gheață odată cu țipătul și-atunci mi-am zic că mai bine tac și am tăcut, indiferent câte palme am luat dar dincoace de poarta viselor se mânca miez de nucă cu sare și pâine se bea vin fiert și se asculta teatru radiofonic seară de seară. doar duminica ieșeam la cinema. toți. și mai uitam de cărbunii mari ce trebuiau sparți cu toporul de lemnele tari ca piatra și de șobolanii din magazie noaptea se făcea covrig pe pragul camerei și ca să ajungi la baie trebuia să te afunzi în întuneric până la gât suficient cât să nu țipi. apoi fugeai repede în pat și strângeai pleoapele să nu se vadă tremurul nopții afară era frig. tăcerea era rece și doar de unu mai lumea striga cu putere: ura. ura.ura și apoi ne întorceam la tăcerile noastre vinovate afară era celula. înăuntru eram noi. o familie și ascultam teatru radiofonic și mâncam meji de nucă cu pâine iar după ce am învățat să citesc, mă ascundeam între paginile cărților știu. pare o prostie. dar atunci era o lume vrăjită în care mâncam meji de nucă cu pâine caldă și ascultam teatru radiofonic. mai puțin duminica.... când nici măcar vrăjile nu au atâta putere...
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Portal de Literatura, Poesia e Cultura. Escreva e desfrute os artigos, crônicas, prosa, poesia clássica e concursos. | |||||||||
A reprodução de qualquer material sem a nossa permissão é estritamente proibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Regras para publicação e de privacidade