palmele ochilor mei
îţi cuprind hulubii cu pliscurile privind către Dumnezeu
ca lacrima unui orb
mă dor curbele coapselor tale
genunchii
ofrande ce-nsoţesc rugăciuni
moliciunea pânteculului
pernă pentru fruntea unui timp destinat
iar dorul din priviri
ahhh
dorul
iţi duce suspinul spre blues

eşti atât de frumoasă
femeie
încât teama e gheară de vultur în tendonul iubirii

Doamne
psalmii tăi nu-i aşeza peste cuvintele mele
clipa ei
a mea
e sfântă precum adevărul divin