A fost să fie-așa, ca niciodată,
făr` de sfârșit, poveste-ntr-o poveste,
doi ochi în ochi și orice parte peste
o altă parte ne împreunată.

O regăsire-a porților celeste
într-un târziu de casă-ntunecată,
un alungat din rai și-o alungată,
în raiul lor așa cum nu mai este.

Ar fi putut mai mult de-atât să fie?
Mai multă nepostire-n nopți de post?
O călcătură-n doi prin apa vie

mai liniștită-a traiului anost?
O și mai potrivire, sine die?
Ce-ar fi putut să fie… cred c-a fost…