Sus, pe-o lacrimă de nor,
Pufos, moale, insonor,
Cerne iarna, gospodină,
Ghemotoace de lumină.

Răbdătoare, harnică,
Răsfiră că-i darnică,
Stele de argint, cuminte,
În trei straturi de veșminte.

Cerne printr-un ciur enorm,
Delicat și uniform,
Însă vântul, ce năduf!
Ia din fulgi, pune-n burduf,

Și-a venit și-a răsturnat
Peste deal și l-a ornat
Cu ce-a strâns din veșnici zboruri,
Vâj! prin albele decoruri.

S-a uitat iarna cruciș...
Vântu-i face fulgii, ”griș”,
Și a bombănit o vreme,
Apoi s-a culcat devreme.

Pe o lacrimă de nor,
Doarme iana-n vânt sonor.