eu pe asfalt prefăcută în mii de bucății
duse de vânt spre case nelocuite și piscuri înalte.
Viteză
în secolul în care nu mai ai timp să digeri sentimente,
când toate vin ca o avalanșă ușor controlabilă.
Viteză.
Eu, tu, ei și toate intimitățile false pline de iubire
care prin crăpături țâșnesc sânge și nimic.
Viteză.
Eu plec de când am venit și încă nu pot să mă desprind
de pânza plină de clei incolor si inodor.
Viteză.
În scris că vorbele sunt mai greu de uitat
fiindcă se scriu cu sevă si toate-s celeste.