Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
și ruginind a sânge-n plăgi clemente.

Că nălucirii lațul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri ființei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.

Ți-e noaptea fără gândului poruncă
și-o dragoste sub vis ți-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.

Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub rațiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...