Viața e o piesă albă,
Lină și plăpândă,
Ce străbate porii
Unor vremuri vii,
Neschimbată suferință
Ce ajungi să lupți,
Pentr-o viață fericită
Într-o mână de voinici.

Glasul plânge fără rimă
Și așteaptă ca să vii,
Dintr-o scorbură îngustă
Să aduci sclipiri.

Fericirea zburdă
Pe pereții transpirați,
Fără nici măcar o grijă
Eu mă duc și salt.
Când îmi văd piciorul atârnat
Eu o iau la vale printre saci