Nu mă grăbi să te iubesc,
știu că timpul trece și nu mă îndemnă să aștept,
dar fructul e în pârgă, nu-i încă copt
și drumul nostru trebuie să fie același
fără meandre și ocolișuri
care nu duc acasă.

Cred că dragostea numai încape în cuvinte,
e capricioasă ca prima lună de primăvară
care ne murmură frumos verdele în ochi.

Nu vreau să cad pradă crudului luminos
și să mă prind în jocul ispitei
sfârșit în poemul pe care îl scriu
până vine vara și pe ramuri se coc fructele
într-o livadă de vis.