Prin ochii tăi văd cerul,
Perfectă lume,
Peste un os de pește ascuțit în gât.
Scai de gânduri și trăiri semețe,
Adunate peste timpul cu multe fețe.
Nu-s lacrimi inutile,
Nu-s vise sparte-n valuri,
Ci gânduri pure făr-de lacrimi amare.
Scap lipsă de răbdare în colțurile vesele,
Și gândul mi-e iertat în locuri crețe.
Ești oare vis de spart, sau negre ațe?
Ești înger cu povețe, sau doar ger de noapte?
Alunec peste gheață, 
Și gheață am în mine,
Sunt o statuie blândă, 
Cu zeci de mii de fețe.