în această odaie
am așteptat primăvara
cu miros de mugure alb
apoi toamna de chihlimbar
şi uitare
mi-am dorit să ningă
şi să se lumineze de ziuă
să vină noaptea
cu cerul ei mai frumos
decât orice poveste pământeană
şi vara fremătătoare
când oamenii trişti se ascund
printre firele de iarbă
am visat un bărbat
care să mă iubească
toată viața numai pe mine
am nădăjduit să ajung
atât de înțeleaptă
încât să nu mai cred în nimic
şi atât de fericită
încât să cred în orice
am citit cărți magnifice
şi am scris
când mi-a fost dor
de vremuri
de ființe
de aceea care odată eram
în această cameră încă aştept
nişte paşi
nişte glasuri
un semn
o iertare
o ploaie sau poate
doar un final
de aceeaşi culoare
cu draperiile
şi covorul persan