n-am scris
când a venit timpul
n-am iubit
nici măcar n-am urât

trupul ni s-a umplut
cu un fel de invazie… o molimă
pesemne a sufletului oropsit

ne-am palpat o vreme exersând robotic
gradul de suportabil al degetelor la dezastru
naivi… ordinari ne-am acoperit fricile

am închis ochii
precum orbii am traversat mizând
pe marele noroc adjudecat
năpăstuiţilor sorţii

când unicul dumnezeu dezerta de acasă

am înghiţit repede
oceanul din faţa patului
somaţia orei mult prea exacte


n-am scris… n-am iubit
şi s-a făcut jumătate-copac jumătate-om
într-o lume rămasă să-şi strige infirmă destinul