obișnuiesc să-mi ascut gândurile
de piatra filozofală

iau câte unul și scriu
din culoarea lui primară nasc litere
apăsate spre dreapta

altă zi altă culoare
până epuizez curcubeul

cu umilă străduință
tocesc vârful disperării
duc sensurile către fiecare
ochi al infinitului

mă privesc în fiecare metaforă
oglinda ei nu mă minte

de curând
îmi cresc aripi
pentru zborul într-un
spirit nou