era martie
începuse să ningă și noi
ieșiserăm subit din aria vizuală
a chelnerului între 2 vârste
cu șorț impecabil și iubire terminală

globuri uriașe se loveau frenetic
de capetele intrate-n indiferență
un bărbat vânjos cândva
o femeie demodată
cântecul răgușit

din paharul spart se prelinsese
fără drept de apel
băutura sângerie

ninsoarea încremenise.

și m-ai văzut!

altfel decât mă descria
privirea buimacă a celorlalți
multiplele straturi
zâmbetul stând să cadă
sub ghilotină

eram o fetiță
îmi vedeam de păpuși
cochetă sau speriată
avea timpul un fel anume
de-a-și face anunțată prezența

am dat muzica tare
mi-am înfășurat țipătul
într-o fâșie galbenă...




nu-ți povestisem niciodată....


era martie

nimeni nu-și amintea

succesiunea anotimpurilor