atârnă luna-n crâng
într-un septembrie
blând
cum nu știu dacă
octombrie o să vină
tot blând
în culori de miere
la miezul zilei
și-n dimineți stinghere
mi-e drag de-acum
de toți copacii
cu vag miros de toamnă
nu-mi pasă
dacă vor fi goi
îi strâng în brațe
le gust tristețea
din scoarța maronie
vrăbii stau mute pe crengile lor
umbrele lor
se odihnesc
pe zidurile caselor