Flori frumoase din pădure,
Vine ursul să le fure,
Dar mistrețul e mai isteț,
De multe ori, mai hrăpăreț!

Cu râtul le scormonește
Și le-nfulecă domnește...
Rădăcini și frunze-amare,
Deși capul nu îl doare!

Venind ursul, văzu furnici,
Erau gustoase...dar prea mici;
Ca niște delicatese,
Mult prea fine și alese!

Când mistrețul a dispărut,
Ursul voios a apărut:
Ia floarea de unde nu-i,
Ia mai pune-ți pofta-n cui!

Mistrețul i-a luat mâncarea
Și-i prea mare supărarea!
Așa că ursul bosumflat,
Din poieniță a plecat.

Morala:

Poți fi mare și puternic,
Împărat, rege sau sfetnic,
Dumnezeu la fiecare,
Ne dă viață și mâncare!