//

modul în care cade lumina în fășii

prin ele ne strecurăm dincolo

ne lipim de geamuri

corpurile noastre de sticlă încep să se spargă

*

dincolo e fetița din vis care ne cheamă la ea.

în orbitoarea lumină nu știe că am murit toți

aproape o putem atinge

*

aici, deasupra noastra nu mai sunt decât norii de sânge și praf/

dincolo e liniște e pace e primavară.

e frumusețe ca într-o fertlizare in vitro.

*

să punem flori de cireș peste gurile morților

a spus fetița în vis

așa va părea că moartea a înflorit în ei ca o primăvară.

*

și se va face pace dar noi vom rămâne robii sângelui nostru complet schimbat

acestei primăveri uriașe în care nu-ți dorești decât să zbori atunci când

*

prea multe lucruri apasă ca și cum ai ține un deget cu putere peste o arteră fisurată.