Trecut-au zile
Trecut-au nori,
În cap la mine mă omori.
Nu cred că voi scăpa vreodată
De viața asta tot mai ciudată,
Gânduri fudule și fragile
Stau mereu în cap la mine.
Privesc mereu și lung pe geamul vieții,
Crezând că voi colora pereții.
E dulce și amar acuma timpul,
Dar sigur voi scurta pământul.
Nu voi putea sa colorez din nou
Dar voi trăi mereu în gândul meu.
Căci libertatea dulce ce-o râvnesc
Mă face încă să trăiesc.
Iubesc și simt
Durerea ce apasă
Și sper și simt
Lumina ca să iasă...