De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate…
botez un cer peste viața mea
în fiecare vis…
și strig ca nebuna:
„nu-mi ajunge o viață
să iubesc un singur om’’
aș fi obraznică
dacă aș mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă…
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim…