sângerează ploi în teatrul secundei,
dezumanizat într-o sticlă de rachiu
mai urc un leat în spinare,
azi m-am născut
într-un ieri fierbinte de bucuria prietenilor
și țipetele-mi plăteau sânul mamei,
azi sug țâță de pahar
plătindu-mi tăcerea durerii,
mi-e-n chin aproapele de amurg al rosturilor,
așa cum le-am găsit în lumină

din viciul rostogolirii anilor sevraj
nu s-a găsi nimeni nici să râdă,
sunt necunoscutul oamenilor verzi
ori tot dintr-un astăzi cu mine

trezit la realitatea singurătății
deschid gura următoarei sticle,
să-mi zică vorbe de fum
ca suind dintr-un joint al ilicirii de cuget