După o lungă aşteptare,
Un dor adânc parcă mă cheamă,
Pe sub salcâmi, la o plimbare,
Cu păru-n vânt, desculță-n iarbă;

Dar pe cărarea ce-altă dată,
Urcam voioşi noi împreună,
Pasul mi-e greu ca niciodată,
Că singură privesc la lună;

O ploaie caldă brusc se-abate,
Nu-mi mai ascund a mele lacrimi,
Cât timp în piept inima-mi bate,
Aşa mi-e dat să trec prin patimi.