"Puțin credinciosule, de ce ai început să te îndoiești?"
știam că sunt și eu Dumnezeu. știam că-i sunt fiu. știam că pot
dar mă temeam de necunoscut. nu voiam să-încerc

am închis ochii. am făcut primul pas. au urmat alții
o viață plină, pas după pas
și-n urmă lăsam maluri pierdute-n cețuri

amintirile se estompau.
și lumea începea să uite mersul pe ape
nu mai prezenta interes. cred

dar și eu muream puțin câte puțin. cred.