va fi o noapte lungă.
la televizor, imagini din țări salvate
de coronavirus
îmi simți respirația aproape
electrizată,
în lumina ecranului,
camera pare un animal de companie tratat
foarte rău.

îmi cuprinzi fața să-mi arăți că sunt omul pe care
l-ai vrea
înainte de împlinirea promisiunilor făcute
despre lucruri atât de ascunse,
încât nici dumnezeu nu știe că există.

pui pariu că spun asta tuturor fetelor,
să-ți demonstrez că pot invoca suferința,
încerc să te apăr de vaporii amenințători
precum florile cu mijlocul negru din care greu ne vom trezi
dacă vor ajunge
la maturitate.

te lipești de spatele meu,
reacție în lanț-
apa urmărește vinișoarele evidențiate
de albul pielii
contagioase,
urme de răni dobândite în timp
poate vor ajuta sufletele pe care le-am luat mai devreme să se odihnească
în pace,
nu pentru toți viața s-a retras fără compensații.

dacă aș fi ajuns așa la camera de gardă,
m-ai fi pregătit pentru autopsie
mă întind
în căutarea buzelor, prelungesc agonia unui sărut
provocat de reacția nervilor cerebrospinali,
o să te iubesc fără să te omor, dar îți vei petrece restul vieții
dorindu-ți
lipsa soarelui și a somnului.

dacă te sperii, e bine.

pipăi zidurile pline de transpirațiile încleștate,
crăpături ieșite
înainte să apară vreo rază sfâșiată
prin ele,
strâng mâna tuturor îngerilor.

vreau să-mi răspunzi și la ce am uitat să-mi doresc,
de exemplu,
câte organe au început să-și pună întrebări
despre mine,
câte suspiciuni fac rinichii să-ți ceară odihnă,
inima să refuze supapelor balansul de roșu,
până vom trece de ziua de azi,
spală-mi părul cu vin,
înainte să pleci,
încuie,
pentru ce va urma.