mă bandajez la cap cu o pădure exotică
din fauna ei îmi aleg cele mai frumoase
animale de sacrificiu în gândurile mele
altarul se macină rămân doar icnetele
de ritual ale băștinașilor să îmi înfunde
urechile să mă lipească și dezlipească
de mine neîncetat să mă purific și astfel
să nu mai împietresc în brațele comode
ale fotoliului în brațe străine departe de
pădurile care respiră în cerc și plouă
simultan în ambele lumi strâng rufele
mă așez pe cearșaf și mă înfășor într-un scutec sau într-un giulgiu mereu sfârșesc la persoana întâi și aștept să privesc
în față soarele puternic și grăbit
arunc în râu lecțiile zadarnice păstrez
numai un anume râs o anume sămânță
de fruct și timpul ăsta când totul se coace de la sine fără unități de măsură