Cer albastru se-oglindește
Pe cristalul din ferestre!
Desenând cu flori din glastre
Peste trupurile noastre
Doar perdeaua adumbrește...

Guguștiucii se curtează,
O fereastră stă pe-o parte,
Pe-o măsuță este o carte
Care tainic luminează...
Trupul tău felin oftează!
.................
Nastratin iar se trezește
În dimineața azurie
Când o buclă aurie
Poznașă îl zăpăcește...
Dintr-o dată se smucește!
.................
Păcălește-l nu-l lăsa!
Are forță cât doi lei
Dar dulce e gurița sa
Între buze ca s-o iei;
Leii săi atârnă grei...

Apoi dacă te aprinzi
Nu te teme! El nu fuge,
Nu îți fă griji că nu ajunge,
Pe tot poți să îl cuprinzi:
Tu surprinsă, el surprins!

Stăpânește-l: Nu-l lăsa!
Poți acum să te grăbești
Arată-i cât îți dorești,
Fierbințeală de-o vărsa
În dulce-gurița ta...
...................
Floarea-i udă de plăcere
După ce l-ai potolit,
După ce l-ai răscolit,
Un măr cade dintre mere,
Păcatul s-a izbăvit!

După așa clipă de ispravă,
Năstrușnicul își revine
Printre șoapte și suspine...
El un brav și tu o bravă,
Tu vulcană, el cu lavă...
Foarte bine!
.................
Chemat parcă de departe
Un zefir se furișează
Prin perdelele umflate...
Iar alte versuri le așează
Într-o minunată carte!

Emilian Oniciuc-18.08.2020
Revizuit: 14.02.2023