nu realizasem când greierii se opriseră din cântat
nici când în peretele vecinilor apăruse un geam
și toate vrăbiile crezute până atunci imaginare
își desenaseră cuiburile în frunze sculptate de viță


noi trecusem cu părul în vânt și pelerine acaparatoare
cu fețele abia ghicindu-se în vârtej
prinsesem un loc pe scară
ne considerasem norocoși

la un moment dat
ne obosise mai mult ca perfectul
trecusem totul la prezent
rulada cu mac 100%
polemicile despre cât de permis este să calci pe iarbă
scrisul cu litere mari despre omul mic

ascunși de noi înșine fredonasem ceva
ce nu avusese vreodată legătură cu noi


asta până-ntr-o seară
... una de octombrie... atât de îndepărtată
când am avut curajul să ne privim... sau am fost somați

am înțeles

liniștea aia atât de înfricoșătoare
felul în care scăpasem ca prin urechile acului
și de data asta.