O lume plină de magie, un colț de univers,
E-un început de poezie, e primul Său vers
E prima Sa baladă, un cântec de iubire,
E prima încercare din lunga convorbire.

Ce ne arată sincer, frumos și-original
Cum dintru început și până la final
Noi tot copii vom fi, mici răzvrătiți, ștrengari
Din Rai ce-am evadat, inconștienți fugari

Adu-ne, Doamne, înapoi, pe vechiul nostru drum,
Învață-ne să nu mai facem din viața noastră scrum
Și cu iubire și nădejde să mergem mai departe
Iar sufletele noastre reci să nu mai fie moarte.

Să-avem din nou adânc în noi fructul neprihănirii
Și să-nțelegem în sfârșit cărările iubirii 
Să ierți cum ai făcut mereu și să ne speli păcatul
Recunoscând în veci și-n pururi că tu ești PreaÎnaltul.