- 1 -

Te scuturi de glodul amintirii, de tot ce a însemnat rătăcire și vină.
Lumii tot nu i-ai găsit înțelesul. Poate-l vei zări
dincolo de perdeaua sfârșitului.

Cândva, te îmbătai cu un simplu surâs;
azi, mulțimea de semne nu îți e îndeajuns.

În muțenia lor citești nesfârșirea.


- 2 -

Nu te mai abați pe cărarea mărginită cu spini.
Dai un alt înțeles drumului tău,
după ce te-ai eliberat de povara-ndoielii.

Nu ți-a trebuit nicio cheie,
doar semnul crucii deschide aura lumii.

Și-acela e drumul pe care nu vei mai fi niciodată singur.