1.
de trec poarta ferecată cu o pânză de paing casa bătrânească mă întâmpină cu căciula până la pământ merii sar pârleazul și vin să vadă cât am mai crescut în soba mare de la drum morții din fotografii mă roagă să îi șterg de praf toți vorbim pe limba necuvântătoarelor pe care azi nu o mai știu decât marvele și poate bunul d-zeu uite-l cum trece pe ulița mare în pufoaica lui de tractorist e sprijinit de tata-moșu și amândoi cântă laminoare laminoare/ după tine neica moare până ce sfinți fug din icoane să prindă trenul cu navetiști în bătătură un copil se joacă de-a v-ați-ascunselea cu îngerii pe stația orbitală мир până vine bunica cu joarda și îi mână acasă ca pe puii de bibilică

2.
așa încep amintirile lui tata-moșu câteva foi răzlețe pătate de sângele unui erou necunoscut le-am găsit în lada de zestre a bunicii acum goală și grea ca un oftat din ele am aflat că alaiul de fărșang trecea prin sat mai mare și mai bogat decât alaiul reginei din saaba că straiele de sărbătoare sclipeau pe fetele de măritat mai tare ca sateliții rusești iar eu stau și mă întreb pe unde se ascundeau îngerii de nu îi găsea tata-moșu poate în livada noastră cu miros de țuică prefriptă poate în pâinea aburindă pe care o împart morții cu viii la sărbători poate pe catapeteasma bisericii de unde îngerii coboară încing hora mare și cântă pe limba necuvântătoarelor

3.
tu îi auzi?