mă aprind ca flacăra dintr-o scânteie
ard frustrări și gunoiul din gânduri
mă stinge lăcrimarea din condeie
în oglinda vremii mai acopăr riduri.

iar mă aprind și ard ca o torță
cu versul și cântul luminez întuneric
am descoperit în suflet o forță
să strălucesc ca steaua în câmp sferic.

în trenul vieții în vagonul patru
printre oameni simpli și nevoiași
străbat drumuri pe tărâmul albastru
jucându-mi șansele cu vreo doi ași.

versul și cântul pe scene de teatru
mai fac spre veșnicie câțiva pași.