ca la o defilare
încolonați
aruncăm pașii,
trecem de statui și întoarcem capul pentru onor
cu ochii la steagul spart
salutăm cerul și cântăm doamne să ne ierți,
niște naivi,scuipăm semințe,
câteva răsar,
într-un colț de stradă
copilăria refuză să plece,
în geamurile închise se reflectă lumea,
strigă îngerii și geamurile se sparg,
restul este ca o maturizare forțată
când pui pentru prima dată lama de ras pe piele
tragi o dungă, simți tăietură proaspătă ce spintecă obrazul,
dintr-o dată devii atent la cei ce te privesc
în timp ce traversezi ca și cum ți-ar crește aripi,
iar tu nu te desfaci din pubertate nu pentru ca nu poți
ci pentru că nu gasesti lumina.