ți-am spus că luna a luat-o razna
și-a aruncat inelele de fum, a-încălecat pe-un mânz abia fătat
și-a fugit în lume. uite, ceru-i gol și noaptea-adâncă

vântul vlăguit a căzut răpus
soarele ostenit se culcă pe patul său de fachir
fuioare de fum leagă un tărâm de celălalt, urzeală bine rânduită

lumina se topește-n noapte așa cum sunetul dispare în tăcere
când noaptea cade-n taine deslușite, tăcerea se prelinge în șuvoi fierbinte
și-atunci mă caut fără de speranță și mă-întâlnesc fără s-o cer