te trezești la fel ca altădată
nu știi dacă neapărat cu fața la cearșaf
dar lumea ar putea fi în curând frumoasă
mai puțin imposibilă

până una-două preferi să iei drept adevăr
numai momentul ăsta
când totul se zărește în ceață
estompat ar putea fi tabloul
care să suscite curiozități licitații
marea artă!

nu treci dincolo!
preferi să începi de acum

lași la o parte
cântecul cu cenușă al cireșului
crăpătura cărămizie a meșterului puțin abil
cu repercusiuni trainice în palma ta dreaptă

și de turmele de neînțelesuri faci abstracție
de felul în care ieri s-a încheiat
cu absurditate

îți lipești
bucata asta de lemn
pe care din convingere din iubire
ai ținut-o acoperită
cu partea cea mai însemnată
din tine

și timpul


n-a mai știut
s-o străbată