hai, vino, împreună să trecem
dintr-o parte într-alta
clipa fricii, solitudinii sau cumpenei
deopotrivă exaltării
fiecare avem un al treilea umăr
pentru cel de lângă noi
astăzi aproapele nostru poate fi
chiar și la un continent distanță
hai, vino, dincolo de acest moment
ne așteaptă altele, cu noi provocări
amintește-ți câte deja ai învins
o vom depăși și pe asta
lecția ei a fost grea și tu
ai înțeles-o mai bine ca niciodată
că muntele ăsta pe care urcăm acolo unde
numai de sus ne va părea lumea
un ocean de bucurie și splendoare
pare abrupt acum fiindcă ne cam grăbim
iar bobul acela de muștar care
ne-ar putea servi să mutăm
muntele numit viață
nu mai știm pe unde l-am rătăcit
hai, vino, împreună îl vom găsi
până la urmă
știi, ai învățat de la această ultimă
teribilă provocare
că iubirea este în aerul, lumina, apa
unui gest firesc de altruism
capătul funiei lăsat celui din urmă
că vântul cântă numai dacă
se lovește de stânci, arbori, firele ierbii
hai, vino să respirăm împreună
să împărtășim bucuria
nimeni nu poate opri lumina
doar pentru sine
mâine, uite-l, este gata să lunece
în alt mâine
în el un prunc stă cu veșnicia
în căușul palmelor
în privirea lui stă privirea ta și
același munte rănit